Ni se întorc românii acasă... s-a întors și Maricel.
Acum 3 ani a venit la mine la cabinet Maricel; Maricel ,,lucra” în străinătate - era micuț, plinuț cu tatuaje multe, dacă nu ar fi avut tatuajele aș fi putut zice că semăna puțin cu Napoleon. Avea atacuri de panică , lua xanax și multe altele pe lîngă; pompa vitamine în perfuzii că avea asistentă medicală personală, așa mi-a specificat, care îi punea perfuzii zilnic sau chiar de 2 ori pe zi între pauzele lui de cafea.
Nu știu cum, din vorbă în vorbă , ajunsese el, Maricel Bonaparte, și la mine. Eu nu sunt un psiholog care își pune clienții să vorbească cu scaunul gol, o metodă destul de iubită de unii dintre confrații mei. Chiar sunt alergică doar cînd aud asta - după vreo 4 ani petrecuți prin formări , întîlniri cu confrați de ai mei la formare și auzit de 200 de ori cum clientul, care deja săracu' o luase pe ulei puțin de la vreo suferință , îl mai puneai să vorbească și cu scaunul, gol ce-i drept ... era exact bomboană pe colivă din terapie.
Noroc că am mulți ani de experiență în psihosomatică și înțeleg oful omului repede... așa că aflu de la Maricel că fusese bătut strașnic într-o închisoare dintr-o țară foarte europeană și de vîrf .. cred că Olanda sau Italia .. l-au bătut ofițerii pînă i-au scos dinții, bubuindu-l mult în cap. După ochiul vînăt cu care venise (urmare a unei încăierări recente) .. am hotărît că e în plin proces de manifestare a furiei pe polițiștii ăia .. și mi-am dat seama că o să omoare din bătaie vreo cîțiva din preajmă dacă nu îi facilitez eliberarea traumelor din închisoare.
Așadar, îi spun lui Maricel că salteaua pe care stă e polițistul și să dea în ea ca într-un polițist, cu înjurături cu tot. Așa s-a și întîmplat .. am rămas fără saltea .. s-a rupt, n-a rezistat cînd a ieșit taifunul din Maricel. La el chiar nu mergea cu scaunul gol și nici cu Oh!Pono-Pono,mă iert, te iert .. și alte floricele. A plîns cu umidități Maricel , și din ochi și din nas .. până când am văzut că acel mic Napoleon se liniștise. Au mai urmat cîteva ședințe de eliberare psihosomatică .. și iaca Maricel scapă de amețeli, sufocare, palpitații și xanax.
Trebuie să recunosc că-mi era simpatic .. deși făcuse multe lucruri așa zise rele - fura pe vremea aceea din magazinele mari europene (mi-a specificat că el fură din malluri, de la bogați, nu de la oameni săraci .. un fel de haiduc contemporan). Cu toate astea el, Maricel, mi se părea mult mai viu și omenos decît mulți domni cu școli, poziții și ifose de-ntelectuali, care uscau florile de lîngă ei . Avea puțină lumină în ochi...
Undeva în sinea mea m-am și gîndit: "Dacă se face bine se întoarce să fure, bănuiesc, dacă nu se face bine va ucide sigur în bătaie pe cineva sau pe mai mulți .. cu toată agresivitatea aia adunată de la bătăile primite timp de 8 luni în închisoare" .. așa că mi-a părut mai convenabilă varianta A.
Peste o lună, după ce a scăpat de furie și atacuri de panică, Maricel mă anunță: "Doamna Daniela , sunt bine .. gata .. Mă duc la muncă."
Eu: Măi Maricel , trebuie să-ți aduc aminte că tu nu te duci la muncă , tu te duci la furat .
Maricel: Doamnă , dumneavoastră credeți că mie mi-e ușor acolo, la muncă..?!
Eu: Adică la furat .
Maricel : Adică la muncă, doamna psiholog, că acolo eu trebuie să mă concentrez , lucrez cu capu' ca și dumneavoastră .. e stres .. și apoi și alerg...adică fug..ce mai .. .. Nu e ușor doamna ..merg la muncă , credeți-mă ....
După vreo trei ani nu mai știam nimic de Maricel, chiar uitasem de el, pînă într-o zi cînd mă claxonează la o trecere de pietoni , dintr-un Mercedes negru de primar de oraș, că pe moment chiar am crezut că e domn primar, dar nu ...era chiar el , Maricel .. care striga in gură mare: "Doamna Daniela .. mulțumesc mult , vă respect!"
Și uite așa am făcut eu transfer.... și co-transfer, ce mai, ca să fiu in trend cu Freud și colegii, cu Maricel, interlopul ... Da, interlop acum , după ce am văzut Mercedesul mi-am dat seama că era el, Maricel, la un alt nivel .. cam așa ca un consilier local la nivel, nu un simplu hoț de parfumuri de Sephora .....da...cred că Maricel Bonaparte e gata de o poziție in politică.
Noroc că ni s-au întors românii acasă .. să mai aducă o adiere proaspătă prin politikie. Îi mulțumesc lui Maricel că mi-a adus un zîmbet pe așa o vreme faină! Hai să ne fie bine .. o să mai revin să ne mai înveselim ..că așa, cu haz, românul a ,,răzbit ‘’ multe ❤️.
Aceasta este o poveste terapeutică. Eu adun diferite experiențe, tipare umane, programe mentale și le expun pentru a decoperta mintea, prin umor, ca să nu doară. Fiecare își poate recunoaște tiparele minții într-un personaj, un Maricel, un Lucică. Luați-le ca simple povești cu pilde. M-a întrebat un prieten dacă Maricel există. Nu, Maricel e o combinație de mai mulți Maricei, un prototip uman ca să zic așa, un aspect uman al nostru în manifestare.
De ce vi le scriu acum? Pentru că zilele astea, cu izolarea Covid, avem timp de introspecții și e un timp perfect să iei o pauză să vezi nebunia ta și a lumii - ce merge prost și ce nu , ce e adevăr și ce e minciună .. e un timp minunat, chiar dacă nu vedeți asta din cauza fricii.
Hai să ne relaxăm și conștientizări cât mai profunde să avem!